[1] (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.
[2] Căci zic:,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -
[3] ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:
[4] ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``
[5] Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!
[6] Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?
[7] Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.
[8] Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.
[9] Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.
[10] Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.
[11] Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.
[12] Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.
[13] Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.
[14] Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.
[15] Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!
[16] El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.
[17] Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.
[18] Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.
[19] Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis:,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;
[20] am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.
[21] Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.
[22] Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;
[23] ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.
[24] Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.
[25] Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.
[26] El Îmi va zice:,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``
[27] Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.
[28] Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.
[29] Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.
[30] Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,
[31] dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,
[32] atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;
[33] dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;
[34] nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.
[35] Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
[36] Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
[37] ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).
[38] Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;
[39] ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.
[40] I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.
[41] Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.
[42] Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,
[43] ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.
[44] Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;
[45] i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)
[46] Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?
[47] Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.
[48] Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -
[49] Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?
[50] Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;
[51] adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!
[52] Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!