[1] (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.
[2] Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.
[3] Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.
[4] Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,
[5] au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.
[6] I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.
[7] Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.
[8] Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -
[9] Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!
[10] Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.
[11] Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.
[12] Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,
[13] priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.
[14] Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.