[1] (O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.
[2] Eu zic Domnului:,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``
[3] Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.
[4] Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.
[5] Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.
[6] O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.
[7] Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.
[8] Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.
[9] De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.
[10] Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.
[11] Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.