[1] (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
[2] Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.
[3] Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
[4] ,,Veniţi``, zic ei,,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
[5] Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:
[6] corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
[7] Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
[8] Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
[9] Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
[10] cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
[11] Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
[12] Căci ei zic:,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
[13] Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,
[14] Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
[15] Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
[16] Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
[17] Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
[18] Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;