[1] (Un psalm al lui David.) Nu te mînia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la ceice fac răul;
[2] căci sînt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
[3] Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
[4] Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
[5] Încredinţează-ţi soarta în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
[6] El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amează.
[7] Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El. Nu te mînia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
[8] Lasă mînia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
[9] Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpîni ţara.
[10] Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era, şi nu va mai fi.
[11] Cei blînzi moştenesc ţara, şi au belşug de pace.
[12] Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit, şi scrîşneşte din dinţi împotriva lui.
[13] Domnul rîde de cel rău, căci vede că -i vine şi lui ziua.
[14] Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
[15] Dar sabia lor intră în însăş inima lor, şi li se sfărîmă arcurile.
[16] Mai mult face puţinul celui neprihănit, decît belşugul multor răi.
[17] Căci braţele celui rău vor fi zdrobite, dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
[18] Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.
[19] Ei nu rămîn de ruşine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.
[20] Dar cei răi pier, şi vrăjmaşii Domnului sînt ca cele mai frumoase păşune: pier, pier ca fumul.
[21] Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi; dar cel neprihănit este milos, şi dă.
[22] Căci cei binecuvîntaţi de Domnul stăpînesc ţara, dar cei blestemaţi de El sînt nimiciţi.
[23] Domnul întăreşte paşii omului, cînd Îi place calea lui;
[24] dacă se întîmplă să cadă, nu este doborît de tot, căci Domnul îl apucă de mînă.
[25] Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n'am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea.
[26] Ci el totdeauna este milos, şi dă cu împrumut; şi urmaşii lui sînt binecuvîntaţi.
[27] Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
[28] Căci Domnul iubeşte dreptatea, şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sînt supt paza Lui, dar sămînţa celor răi este nimicită.
[29] Cei neprihăniţi vor stăpîni ţara, şi vor locui în ea pe vecie.
[30] Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trîmbiţează dreptatea.
[31] Legea Dumnezeului său este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
[32] Cel rău pîndeşte pe cel neprihănit, şi caută să -l omoare.
[33] Dar Domnul nu -l lasă în mînile lui, şi nu -l osîndeşte cînd vine la judecată.
[34] Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa ca să stăpîneşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
[35] Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
[36] Dar cînd am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
[37] Uită-te bine la cel fără prihană, şi priveşte pe cel fără vicleşug; căci omul de pace are parte de moştenitori.
[38] Dar cei răzvrătiţi sînt nimiciţi cu toţii, sămînţa celor răi este prăpădită.
[39] Scăparea celor neprihăniţi vine dela Domnul; El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
[40] Domnul îi ajută şi -i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi -i scapă, pentrucă se încred în El.