[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
[2] Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
[3] mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.
[4] Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.
[5] Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.
[6] Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!
[7] Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
[8] Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!
[9] Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!
[10] Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!
[11] Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!
[12] Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!
[13] Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!
[14] Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
[15] Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,
[16] pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!
[17] Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!
[18] Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
[19] Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!
[20] Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
[21] Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!
[22] Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.
[23] Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.
[24] Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.
[25] Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.
[26] Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
[27] Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
[28] Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
[29] Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!
[30] Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;
[31] căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.