[1] (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
[2] Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
[3] Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
[4] pe cei ce zic:,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``
[5] ,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul,,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``
[6] Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -
[7] Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
[8] Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.