[1] (Un psalm al lui David.) Apără-mă Tu, Doamne, de potrivnicii mei, luptă Tu cu cei ce se luptă cu mine!
[2] Ia pavăza şi scutul, şi scoală-Te să-mi ajuţi.
[3] Învîrte suliţa şi săgeata împotriva prigonitorilor mei! zi sufletului meu:,,Eu sînt mîntuirea ta!``
[4] Ruşinaţi şi înfruntaţi să fie ceice vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească cei ce-mi gîndesc peirea!
[5] Să fie ca pleava luată de vînt, şi să -i gonească îngerul Domnului!
[6] Drumul să le fie întunecos şi alunecos, şi să -i urmărească îngerul Domnului!
[7] Căci mi-au întins laţul lor, fără pricină, pe o groapă, pe care au săpat -o, fără temei, ca să-mi ia viaţa;
[8] să -i ajungă prăpădul pe neaşteptate, să fie prinşi în laţul, pe care l-au întins, să cadă în el şi să piară!
[9] Şi atunci mi se va bucura sufletul în Domnul: se va veseli de mîntuirea Lui.
[10] Toate oasele mele vor zice:,,Doamne, cine poate, ca Tine, să scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cît el, pe cel nenorocit şi sărac de cel ce -l jăfuieşte?``
[11] Nişte martori mincinoşi se ridică, şi mă întreabă de ceeace nu ştiu.
[12] Îmi întorc rău pentru bine: mi-au lăsat sufletul pustiu.
[13] Şi eu, cînd erau ei bolnavi, mă îmbrăcam cu sac, îmi smeream sufletul cu post, şi mă rugam cu capul plecat la sîn.
[14] Umblam plin de durere ca pentru un prieten, pentru un frate; cu capul plecat, ca de jalea unei mame.
[15] Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură şi se strîng; se strîng fără ştirea mea, ca să mă batjocorească, şi mă sfîşie neîncetat.
[16] Scrîşnesc din dinţi împotriva mea, împreună cu cei nelegiuiţi, cu secăturile batjocoritoare.
[17] Doamne, pînă cînd Te vei uita la ei? Scapă-mi sufletul din cursele lor, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de lei!
[18] Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare, şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.
[19] Să nu se bucure de mine ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi, nici să nu-şi facă semne cu ochiul, ceice mă urăsc fără temei!
[20] Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.
[21] Îşi deschid gura larg împotriva mea, şi zic:,,Ha! Ha! Ochii noştri îşi văd acum dorinţa împlinită!``
[22] Doamne, Tu vezi: Nu tăcea! Nu Te depărta de mine, Doamne!
[23] Trezeşte-Te, şi scoală-Te să-mi faci dreptate! Dumnezeule şi Doamne, apără-mi pricina!
[24] Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, ca să nu se bucure ei de mine!
[25] Să nu zică în inima lor:,,Aha! iată ce doream!`` Să nu zică,,L-am înghiţit!``
[26] Ci să fie ruşinaţi şi înfruntaţi toţi cei ce se bucură de nenorocirea mea! Să se îmbrace cu ruşine şi ocară, cei ce se ridică împotriva mea!
[27] Să se bucure şi să se veselească, cei ce găsesc plăcere în nevinovăţia mea, şi să zică neîncetat:,,Mărit să fie Domnul, care vrea pacea robului Său!``
[28] Şi atunci limba mea va lăuda dreptatea Ta, în toate zilele va spune lauda Ta.