[1] (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!
[2] Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!
[3] Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
[4] Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?
[5] Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.
[6] Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.
[7] Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!
[8] Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.
[9] Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.
[10] Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.
[11] Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.
[12] Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?
[13] O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.
[14] Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!
[15] Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...
[16] Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!
[17] Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!
[18] Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.
[19] Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!