[1] (O cîntare de laudă a lui David.) Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi binecuvînta Numele tău în veci de veci.
[2] În fie care zi Te voi binecuvînta, şi voi lăuda Numele Tău în veci de veci.
[3] Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă.
[4] Fiecare neam de om să laude lucrările Tale, şi să vestească isprăvile Tale cele mari!
[5] Voi spune strălucirea slăvită a măreţiei Tale, şi voi cînta minunile Tale.
[6] Oamenii vor vorbi de puterea Ta cea înfricoşată, şi eu voi povesti mărimea Ta.
[7] Să se trîmbiţeze aducerea aminte de nemărginita Ta bunătate, şi să se laude dreptatea Ta!
[8] Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi plin de bunătate.
[9] Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.
[10] Toate lucrările Tale Te vor lăuda, Doamne! Şi credincioşii Tăi Te vor binecuvînta.
[11] Vor spune slava împărăţiei Tale, şi vor vesti puterea Ta,
[12] ca să facă cunoscut fiilor oamenilor puterea Ta, şi strălucirea plină de slavă a împărăţiei Tale.
[13] Împărăţia Ta este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Ta rămîne în picioare în toate veacurile.
[14] Domnul sprijineşte pe toţi ceice cad, şi îndreaptă pe cei încovoiaţi.
[15] Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.
[16] Îţi deschizi mîna, şi saturi după dorinţă tot ce are viaţă.
[17] Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui.
[18] Domnul este lîngă toţi cei ce -L cheamă, lîngă cei ce -L cheamă cu toată inima.
[19] El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi -i scapă.
[20] Domnul păzeşte pe toţi cei ce -L iubesc, şi nimiceşte pe toţi cei răi.
[21] Gura mea să vestească lauda Domnului, şi orice făptură să binecuvînteze Numele Lui cel sfînt în veci de veci!