[1] (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.
[2] Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.
[3] Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.
[4] Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.
[5] Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.
[6] Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!
[7] Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.
[8] Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.
[9] Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.
[10] Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.
[11] Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.
[12] Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.
[13] Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!
[14] Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!
[15] Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!
[16] Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,
[17] şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!
[18] Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!
[19] Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.
[20] Ocara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.
[21] Ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.
[22] Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!
[23] Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!
[24] Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!
[25] Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!
[26] Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.
[27] Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!
[28] Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!
[29] Eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!
[30] Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.
[31] Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!
[32] Nenorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!
[33] Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.
[34] Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!
[35] Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;
[36] sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.