[1] (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al lui Asaf.) Cîntaţi cu veselie lui Dumnezeu, care este tăria noastră! Înălţaţi strigăte de bucurie Dumnezeului lui Iacov!
[2] Cîntaţi o cîntare, sunaţi din tobă, din arfa cea plăcută şi din alăută!
[3] Sunaţi din trîmbiţă la luna nouă, la luna plină, în ziua sărbătorii noastre!
[4] Căci aceasta este o lege pentru Israel, o poruncă a Dumnezeului lui Iacov.
[5] El a rînduit sărbătoarea aceasta pentru Iosif, cînd a mers împotriva ţării Egiptului... Atunci am auzit un glas, pe care nu l-am cunoscut: -
[6] ,,I-am descărcat povara de pe umăr, şi mînile lui nu mai ţin coşul.
[7] Ai strigat în necaz, şi te-am izbăvit; ţi-am răspuns în locul tainic al tunetului, şi te-am încercat la apele Meriba. -
[8] Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui, Israele, de M'ai asculta!
[9] Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău, şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!
[10] Eu sînt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului; deschide-ţi gura larg, şi ţi -o voi umplea!``
[11] Dar poporul Meu n'a ascultat glasul Meu, Israel nu M'a ascultat.
[12] Atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor, şi au urmat sfaturile lor.
[13] O! de M'ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel în căile Mele!
[14] Într'o clipă aş înfrunta pe vrăjmaşii lor, Mi-aş întoarce mîna împotriva protivnicilor lor;
[15] ceice urăsc pe Domnul l-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.
[16] L-aş hrăni cu cel mai bun grîu, şi l-aş sătura cu miere din stîncă.