[1] (Un psalm alcătuit de David, cînd a făcut pe nebunul în faţa lui Abimelec, şi a plecat izgonit de el.) Voi binecuvînta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.
[2] Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
[3] Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! -
[4] Eu am căutat pe Domnul, şi mi -a răspuns: m'a izbăvit din toate temerile mele.
[5] Cînd îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine.
[6] Cînd strigă un nenorocit, Domnul aude, şi -l scapă din toate necazurile lui.
[7] Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi -i scapă din primejdie.
[8] Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
[9] Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
[10] Puii de leu duc lipsă, şi li -i foame, dar cei ce caută pe Domnul nu duc lipsă de nici un bine.
[11] Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.
[12] Cine este omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite?
[13] Fereşte-ţi limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare!
[14] Depărtează-te de rău, şi fă binele; caută pacea, şi aleargă după ea!
[15] Ochii Domnului sînt peste cei fără prihană, şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.
[16] Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt.
[17] Cînd strigă cei fără prihană, Domnul aude, şi -i scapă din toate necazurile lor.
[18] Domnul este aproape de cei cu inima înfrîntă, şi mîntuieşte pe cei cu duhul zdrobit.
[19] De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.
[20] Toate oasele i le păzeşte, ca niciunul din ele să nu i se sfărîme.
[21] Pe cel rău îl omoară nenorocirea, dar vrăjmaşii celui fără prihană sînt pedepsiţi.
[22] Domnul scapă sufletul robilor Săi, şi niciunul din cei ce se încred în El, nu este osîndit.