[1] Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le şade bine cîntarea de laudă.
[2] Lăudaţi pe Domnul cu arfa, lăudaţi -L cu alăuta cu zece coarde.
[3] Cîntaţi -I o cîntare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre!
[4] Căci Cuvîntul Domnului este adevărat, şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.
[5] El iubeşte dreptatea şi neprihănirea; bunătatea Domnului umple pămîntul.
[6] Cerurile au fost făcute prin Cuvîntul Domnului, şi toată oştirea lor prin suflarea gurii lui.
[7] El îngrămădeşte apele mării într'un morman, şi pune adîncurile în cămări.
[8] Tot pămîntul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!
[9] Căci el zice, şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă.
[10] Domnul răstoarnă sfaturile Neamurilor, zădărniceşte planurile popoarelor.
[11] Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie, şi planurile inimii Lui, din neam în neam.
[12] Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi -l alege El de moştenire!
[13] Domnul priveşte din înălţimea cerurilor, şi vede pe toţi fiii oamenilor.
[14] Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pămîntului.
[15] El le întocmeşte inima la toţi, şi ia aminte la toate faptele lor.
[16] Nu mărimea oştirii scapă pe împărat, nu mărimea puterii izbăveşte pe viteaz;
[17] calul nu poate da chezăşia biruinţei, şi toată vlaga lui nu dă izbăvirea.
[18] Iată, ochiul Domnului priveşte peste ceice se tem de El, peste ceice nădăjduiesc în bunătatea Lui,
[19] ca să le scape sufletul dela moarte, şi să -i ţină cu viaţă în mijlocul foametei.
[20] Sufletul nostru nădăjduieşte în Domnul; El este Ajutorul şi Scutul nostru.
[21] Da, inima noastră îşi găseşte bucuria în El, căci avem încredere în Numele Lui cel Sfînt.
[22] Doamne, fie îndurarea Ta peste noi, după cum o nădăjduim noi dela Tine!