[1] (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautele. Un psalm al lui David.) Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinurile mele!
[2] Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!
[3] Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa! Dimineaţa eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, şi aştept.
[4] Căci Tu nu eşti un Dumnezeu căruia să -I placă răul; cel rău nu poate locui lîngă Tine.
[5] Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea,
[6] şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii cari varsă sînge şi înşală.
[7] Dar eu, prin îndurarea Ta cea mare, pot să intru în casa Ta, şi să mă închin cu frică în Templul Tău cel sfînt.
[8] Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie, din pricina vrăjmaşilor mei! Netezeşte calea Ta supt paşii mei.
[9] Căci nu este nimic adevărat în gura lor; inima le este plină de răutate, gîtlejul le este un mormînt deschis, şi pe limbă au vorbe linguşitoare.
[10] Loveşte -i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! Fă -i să cadă prin înseşi sfaturile lor. Prăbuşeşte -i în mijlocul păcatelor lor fără număr! Căci se răzvrătesc împotriva Ta.
[11] Atunci toţi cei ce se încred în Tine, se vor bucura, se vor veseli totdeauna, căci Tu îi vei ocroti. Tu vei fi bucuria celorce iubesc Numele Tău.
[12] Căci Tu binecuvintezi pe cel neprihănit, Doamne, şi -l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.