[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,,cerboaica zorilor``. Un psalm al lui David.) Dumnezeule! Dumnezeule! Pentruce m'ai părăsit, şi pentruce Te depărtezi fără să-mi ajuţi şi fără s'asculţi plîngerile mele?
[2] Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi: strig şi noaptea, şi tot n'am odihnă.
[3] Totuş Tu eşti Cel Sfînt, şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
[4] În Tine se încredeau părinţii noştri: se încredeau, şi -i izbăveai.
[5] Strigau către Tine, şi erau scăpaţi; se încredeau în Tine, şi nu rămîneau de ruşine.
[6] Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor şi dispreţuit de popor.
[7] Toţi ceice mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic:
[8] ,,S'a încrezut în Domnul! Să -l mîntuiască Domnul, să -l izbăvească, fiindcă -l iubeşte!`` -
[9] Da, Tu m'ai scos din pîntecele mamei, m'ai pus la adăpost de orice grijă la ţîţele mamei mele;
[10] de cînd eram la sînul mamei, am fost supt paza Ta, din pîntecele mamei ai fost Dumnezeul meu.
[11] Nu Te depărta de mine, căci s'apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
[12] O mulţime de tauri sînt împrejurul meu, nişte tauri din Basan mă înconjoară.
[13] Îşi deschid gura împotriva mea, ca un leu, care sfîşie şi răcneşte.
[14] Am ajuns ca apa, care se scurge, şi toate oasele mi se despart; mi s'a făcut inima ca ceara, şi se topeşte înlăuntrul meu.
[15] Mi se usucă puterea ca lutul, şi mi se lipeşte limba de cerul gurii: m'ai adus în ţărîna morţii.
[16] Căci nişte cîni mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau tîrcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mînile şi picioarele:
[17] toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pîndesc şi mă privesc;
[18] îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.
[19] Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tu, Tăria mea, vino de grabă în ajutorul meu!
[20] Scapă-mi sufletul de sabie, şi viaţa din ghiarele cînilor!
[21] Scapă-mă din gura leului, şi scoate-mă din coarnele bivolului!
[22] Voi vesti Numele Tău fraţilor mei, şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
[23] Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi -L! Voi toţi, sămînţa lui Iacov, slăviţi -L! Cutremuraţi-vă înaintea Lui, voi toţi, sămînţa lui Israel!
[24] Căci El nici nu dispreţuieşte, nici nu urăşte necazurile celui nenorocit, şi nu-Şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă cînd strigă către El.
[25] În adunarea cea mare, Tu vei fi pricina laudelor mele: şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
[26] Cei săraci vor mînca şi se vor sătura, ceice caută pe Domnul, Îl vor lăuda: veselă să vă fie inima pe vecie!
[27] Toate marginile pămîntului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul: toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta.
[28] Căci a Domnului este împărăţia: El stăpîneşte peste neamuri.
[29] Toţi cei puternici de pe pămînt vor mînca şi se vor închina şi ei; înaintea Lui se vor pleca toţi ceice se pogoară în ţărînă, ceice nu pot să-şi păstreze viaţa.
[30] O sămînţă de oameni li va sluji; şi se va vorbi despre Domnul către ceice vor veni după ei.
[31] Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui, vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte.