[1] (O cîntare. Un psalm al lui David.) Gata îmi este inima să cînte, Dumnezeule! Voi cînta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!
[2] Deşteptaţi-vă, alăută şi arfă! Mă voi trezi în zori de zi.
[3] Te voi lăuda printre popoare, Doamne, Te voi cînta printre neamuri.
[4] Căci mare este bunătatea Ta şi se înalţă mai pe sus de ceruri, iar credincioşia Ta pînă la nori.
[5] Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul!
[6] Pentru ca prea iubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta, şi ascultă-ne!
[7] Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui:,,Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura valea Sucot;
[8] al Meu este Galaadul, al Meu Manase; Efraim este întăritura capului Meu, şi Iuda, toiagul Meu de cîrmuire;
[9] Moab este ligheanul în care Mă spăl; Îmi arunc încălţămintea asupra Edomului; strig de bucurie asupra ţării Filistenilor!``
[10] Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
[11] Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, şi care nu vrei să mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
[12] Dă-ne ajutor în necaz, căci zădarnic este ajutorul omului.
[13] Cu Dumnezeu vom face mari isprăvi; El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.