[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.
[2] Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.
[3] Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.
[4] Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!
[5] Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.
[6] Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;
[7] ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.
[8] Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).
[9] Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;
[10] ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.
[11] Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.
[12] Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.
[13] Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.
[14] Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.
[15] Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,
[16] la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.
[17] Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:
[18] da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,
[19] ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.
[20] Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,
[21] n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?
[22] Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.
[23] Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!
[24] Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?
[25] Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.
[26] Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!