[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:),,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
[2] Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
[3] Eu strig:,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
[4] Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
[5] mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
[6] Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
[7] Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
[8] Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
[9] A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
[10] Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
[11] Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
[12] Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
[13] Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
[14] A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
[15] Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
[16] El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
[17] m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
[18] Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
[19] El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
[20] Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
[21] căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
[22] Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
[23] Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
[24] Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
[25] Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
[26] cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
[27] Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
[28] Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
[29] Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
[30] Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
[31] Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
[32] Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
[33] El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
[34] El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
[35] Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
[36] Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
[37] Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
[38] Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
[39] Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
[40] Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
[41] Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
[42] Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
[43] Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
[44] El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
[45] Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
[46] Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
[47] Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
[48] şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
[49] Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
[50] El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.