[1] (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!
[2] S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;
[3] căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.
[4] Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.
[5] Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.
[6] M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.
[7] Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -
[8] Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.
[9] Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!
[10] Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -
[11] Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?
[12] Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?
[13] Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.
[14] Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?
[15] Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.
[16] Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.
[17] Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.
[18] Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.