[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
[2] ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
[3] Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
[4] Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
[5] Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
[6] O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
[7] Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
[8] Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
[9] Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
[10] şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
[11] Dacă voi zice:,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
[12] Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
[13] Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
[14] Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
[15] Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
[16] Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
[17] Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
[18] Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
[19] O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
[20] Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
[21] Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
[22] Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
[23] Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
[24] Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!