[1] La Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.
[2] În Tine, Dumnezeule, mă încred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!
[3] Da, toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.
[4] Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi învaţă-mă cărările Tale.
[5] Povăţuieşte-mă în adevărul Tău, şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mîntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
[6] Adu-Ţi aminte, Doamne, de îndurarea şi bunătatea Ta; căci sînt vecinice.
[7] Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după îndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!
[8] Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
[9] El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
[10] Toate cărările Domnului sînt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămîntul şi poruncile Lui.
[11] Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!
[12] Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s'o aleagă.
[13] El va locui în fericire, şi sămînţa lui va stăpîni ţara.
[14] Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămîntul făcut cu El le dă învăţătură.
[15] Eu îmi întorc necurmat ochii spre Domnul, căci El îmi va scoate picioarele din laţ.
[16] Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sînt părăsit şi nenorocit.
[17] Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!
[18] Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.
[19] Vezi cît de mulţi sînt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.
[20] Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cînd mă încred în Tine!
[21] Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cînd îmi pun nădejdea în Tine!
[22] Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.