[1] Pentruce stai aşa de departe, Doamne? Pentruce Te ascunzi la vreme de necaz?
[2] Cel rău, în mîndria lui, urmăreşte pe cei nenorociţi, şi ei cad jertfă curselor urzite de el.
[3] Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul.
[4] Cel rău zice cu trufie:,,Nu pedepseşte Domnul! Nu este Dumnezeu!`` Iată toate gîndurile lui.
[5] Treburile îi merg bine în orice vreme; judecăţile Tale sînt prea înalte pentru el, ca să le poată vedea, şi suflă cu dispreţ împotriva tuturor protivnicilor lui.
[6] El zice în inima lui:,,Nu mă clatin, în veci sînt scutit de nenorocire!``
[7] Gura îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri; şi supt limbă are răutate şi fărădelege.
[8] Stă la pîndă lîngă sate, şi ucide pe cel nevinovat în locuri dosnice: ochii lui pîndesc pe cel nenorocit.
[9] Stă la pîndă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină: stă la pîndă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde, şi -l trage în laţul lui:
[10] se îndoaie, se pleacă, şi -i cad săracii în ghiare!
[11] El zice în inima lui:,,Dumnezeu uită! Îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea!``
[12] Scoală-Te, Doamne, Dumnezeule, ridică mîna! Nu uita pe cei nenorociţi!
[13] Pentruce să hulească cel rău pe Dumnezeu? Pentruce să zică în inima lui că Tu nu pedepseşti?
[14] Dar Tu vezi; căci Tu priveşti necazul şi suferinţa, ca să iei în mînă pricina lor. În nădejdea Ta se lasăcel nenorocit, şi Tu vii în ajutor orfanului.
[15] Zdrobeşte braţul celui rău, pedepseşte -i fărădelegile, ca să piară din ochii Tăi!
[16] Domnul este Împărat în veci de veci; neamurile sînt nimicite din ţara Lui.
[17] Tu auzi rugăciunile celor ce sufăr, Doamne! Le întăreşti inima, Îţi pleci urechea spre ei,
[18] ca să faci dreptate orfanului şi celui asuprit, şi ca să nu mai însufle groaza omul cel luat din pămînt.