[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David. O cîntare.) Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele cari Ţi-au fost făcute.
[2] Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
[3] Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.
[4] Ferice de cel pe care -l alegi Tu, şi pe care -l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvîntarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău.
[5] În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mîntuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pămîntului şi mării!
[6] El întăreşte munţii prin tăria Lui, şi este încins cu putere.
[7] El potoleşte urletul mărilor, urletul valurilor lor, şi zarva popoarelor.
[8] Ceice locuiesc la marginile lumii se înspăimîntă de minunile Tale: Tu umpli de veselie răsăritul şi apusul îndepărtat.
[9] Tu cercetezi pămîntul şi -i dai belşug, îl umpli de bogăţii, şi de rîuri dumnezeieşti, pline cu apa. Tu le dai grîu, pe care iată cum îl faci să rodească:
[10] îi uzi brazdele, îi sfărîmi bulgării, îl moi cu ploaia, şi -i binecuvintezi răsadul.
[11] Încununezi anul cu bunătăţile Tale, şi paşii Tăi varsă belşugul.
[12] Cîmpiile pustiei sînt adăpate, şi dealurile sînt încinse cu veselie.
[13] Păşunile se acopăr de oi, şi văile se îmbracă cu grîu: toate strigă de bucurie şi cîntă.