[1] (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
[2] Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
[3] N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
[4] Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
[5] Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
[6] Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
[7] Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
[8] Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
[9] Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
[10] Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
[11] Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
[12] Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
[13] Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
[14] Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
[15] Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
[16] Căci zic:,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
[17] Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
[18] Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
[19] Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
[20] Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
[21] Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
[22] Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!