[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Ascultă-mi glasul, Dumnezeule, cînd gem! Ocroteşte-mi viaţa împotriva vrajmaşului de care mă tem!
[2] Păzeşte-mă de uneltirile celor răi, de ceata gălăgioasă a oamenilor nelegiuiţi!
[3] Ei îşi ascut limba ca o sabie, îşi aruncă vorbele lor amare, ca nişte săgeţi,
[4] ca să tragă în ascuns asupra celui nevinovat: trag asupra lui pe neaşteptate, fără nici o frică.
[5] Ei se îmbărbătează în răutatea lor: se sfătuiesc împreună ca să întindă curse, şi zic:,,Cine ne va vedea?
[6] Pun la cale nelegiuiri, şi zic:,,Iată-ne gata, planul este făcut!`` O prăpastie este lăuntrul şi inima fiecăruia!
[7] Dar Dumnezeu aruncă săgeţi împotriva lor: deodată iată -i loviţi.
[8] Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce -i văd, clatină din cap.
[9] Toţi oamenii sînt cuprinşi de frică, şi mărturisesc:,,Iată ce a făcut Dumnezeu,`` şi recunosc că aceasta este lucrarea Lui!
[10] Cel neprihănit se bucură în Domnul şi în El îşi caută scăparea; toţi cei cu inima fără prihană se laudă că sînt fericiţi.