[1] (Către mai marele cîntăreţilor.,,Nu nimici``. O cîntare de laudă a lui David.) Oare, tăcînd, faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
[2] Dimpotrivă! în inimă, săvîrşiţi nelegiuiri; în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mînilor voastre.
[3] Cei răi sînt stricaţi încă din pîntecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pîntecele mamei lor.
[4] Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
[5] care n'aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
[6] Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele acestor pui de lei!
[7] Să se risipească întocmai ca nişte ape cari se scurg! Săgeţile, pe cari le-aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
[8] Să piară, ca un melc, care se topeşte umblînd; să nu vadă soarele, ca stîrpitura unei femei!
[9] Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua vîrtejul.
[10] Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele în sîngele celor răi.
[11] Şi atunci oamenii vor zice:,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pămînt!``