[1] (Către mai marele cîntăreţilor. Se cîntă ca,,Porumbel din stejari depărtaţi``. O cîntare de laudă a lui David. Făcută cînd l-au prins Filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
[2] Toată ziua mă hărţuiesc protivnicii mei; sînt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
[3] Oridecîteori mă tem, eu mă încred în Tine.
[4] Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
[5] Într'una ei îmi ating drepturile, şi n'au decît gînduri rele faţă de mine.
[6] Uneltesc, pîndesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
[7] Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mînia Ta!
[8] Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrămile în burduful Tău: nu sînt ele scrise în cartea Ta?
[9] Vrăjmaşii mei dau înapoi, în ziua cînd Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
[10] Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvîntul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvîntul Lui.
[11] Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?
[12] Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe cari Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţămire.
[13] Căci mi-ai izbăvit sufletul dela moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.