[1] Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
[2] În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
[3] Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd:,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -
[4] Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
[5] Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
[6] Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
[7] Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau:,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
[8] Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
[9] Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!