[1] Pârghiile să fie necontenit în inelele chivotului.
[2] Iar în chivot să pui legea, pe care ji-o voi da.
[3] Să faci şi capac la chivot, de aur curat, lung de doi coţi şi jumătate, şi lat de un cot şi jumătate.
[4] Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
[5] Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
[6] Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
[7] Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
[8] Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
[9] Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
[10] Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
[11] Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
[12] Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
[13] Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.