[1] Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
[2] Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
[3] Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
[4] Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
[5] Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
[6] Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
[7] (Mai-marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core.) Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
[8] Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
[9] Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
[10] Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
[11] Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
[12] Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
[13] Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
[14] Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
[15] Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.
[16] (O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a sâmbetei.) Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
[17] Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.
[18] Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea.
[19] Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună.
[20] Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
[21] Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte.
[22] Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului.