[1] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.) Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează faţa Ta spre noi şi ne miluieşte!
[2] Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
[3] Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
[4] Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povătui.
[5] Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său.
[6] Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru.
[7] Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.
[8] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El.
[9] Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
[10] Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie.
[11] Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui,
[12] Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor.
[13] Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă, scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte.
[14] Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu,
[15] Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel.
[16] Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
[17] Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac.