[1] Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.
[2] Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
[3] Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El,
[4] Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat
[5] Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
[6] Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,
[7] Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit
[8] Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade
[9] Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.
[10] Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.
[11] Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale.
[12] Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire.
[13] Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei.
[14] Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.
[15] (Un psalm al lui David.) Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.
[16] Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
[17] Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
[18] Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
[19] Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.
[20] Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:
[21] Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura.
[22] Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu,
[23] " Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele; spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus"".
[24] " Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea?
[25] Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
[26] Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.
[27] Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.
[28] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor.) Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere.
[29] Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
[30] Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
[31] În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
[32] Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.
[33] Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.
[34] Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
[35] Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;
[36] Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
[37] Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;
[38] Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
[39] Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
[40] Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
[41] Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
[42] Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
[43] Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
[44] Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
[45] Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.