[1] Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
[2] Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
[3] Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
[4] Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.
[5] (Un psalm al lui David; pentru pomenirea sâmbetei.) Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
[6] Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
[7] Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
[8] Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
[9] Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele.
[10] Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
[11] Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
[12] Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
[13] Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
[14] Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
[15] Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
[16] Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
[17] Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
[18] Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
[19] Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
[20] Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
[21] Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
[22] Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
[23] Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
[24] Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
[25] Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
[26] Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.
[27] " (Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David.) Zis-am: ""Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea"".
[28] " Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
[29] Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
[30] " Grăit-am cu limba mea: ""Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte"".
[31] " Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
[32] Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
[33] Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
[34] De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
[35] Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine.
[36] Depărtează de la mine bătăile Tale. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit.
[37] Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
[38] Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
[39] Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.
[40] (Întru sfârşit, un psalm al lui David.) Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.
[41] A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei.
[42] Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.
[43] Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.
[44] Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale; vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.
[45] Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut.
[46] " Atunci am zis: ""Iată vin! În capul cărţii este scris despre mine.
[47] "" Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele"".
[48] " Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
[49] Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare.
[50] Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.