[1] Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam?
[2] Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale?
[3] Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt.
[4] Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început.
[5] Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi.
[6] Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni!
[7] Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta.
[8] Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
[9] Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile.
[10] Glas au dat norii că săgeţile Tale trec.
[11] Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul.
[12] În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte.
[13] Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.
[14] (Un psalm al lui Asaf. Al înţelegerii.) Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele.
[15] Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început,
[16] Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat.
[17] Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut.
[18] Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină,
[19] Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor,
[20] Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină,
[21] Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit, neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său.
[22] Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război.
[23] N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au vrut să umble.