[1] Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.
[2] La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,
[3] Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui.
[4] Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.
[5] Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.
[6] Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?
[7] Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?
[8] De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob,
[9] Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.
[10] Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău,
[11] " Ca nu cumva să zică neamurile: ""Unde este Dumnezeul lor?""
[12] " Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.
[13] Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti:
[14] Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;
[15] Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;
[16] Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
[17] Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
[18] Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
[19] Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
[20] Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.
[21] Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,
[22] A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.
[23] Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri!
[24] Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
[25] Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.
[26] Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,
[27] Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.
[28] Aliluia! Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele,
[29] Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema.
[30] Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat
[31] " Şi numele Domnului am chemat: ""O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!""
[32] " Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte.
[33] Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit.
[34] Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine;
[35] Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere.
[36] Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.
[37] Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte.
[38] " Eu am zis întru uimirea mea: ""Tot omul este mincinos!""
[39] " Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?
[40] Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema.
[41] Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său.
[42] Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
[43] O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele.