[1] Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit.
[2] Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine;
[3] Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul.
[4] Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc?
[5] Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu.
[6] Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor.
[7] Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.
[8] Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate;
[9] Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug.
[10] Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat; şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el.
[11] Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu,
[12] Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând!
[13] Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor.
[14] Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe mine.
[15] Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va auzi glasul meu.
[16] Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea.
[17] Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
[18] Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor, întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor;
[19] Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi.
[20] Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
[21] Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.
[22] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor, pentru poporul ce se depărtase de la cele sfinte. Când l-au prins pe el cei de alt neam în Gat.) Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit.