[1] Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
[2] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Să nu strici!) De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor.
[3] Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc.
[4] Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni.
[5] Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,
[6] Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă.
[7] Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul.
[8] De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi.
[9] Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele.
[10] Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei.
[11] Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului.
[12] " Şi va zice omul: ""Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viaţă!
[13] " (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Când a trimis Saul şi a păzit casa lui, ca să-l omoare pe el.) Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă.
[14] Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte.
[15] Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari. Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine;
[16] Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
[17] Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toţi cei ce lucrează fărădelegea.
[18] Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
[19] Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit?
[20] Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile.
[21] Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina;
[22] Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei.
[23] Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta; risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne.
[24] Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea.
[25] Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai fie! Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului.
[26] Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea.
[27] Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura.
[28] Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu.