[1] Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
[2] Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
[3] Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
[4] Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
[5] De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
[6] Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta.
[7] Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă.
[8] Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
[9] Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
[10] Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
[11] Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
[12] Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.
[13] (Un psalm al lui Asaf. Al priceperii.) Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale.
[14] Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit.
[15] Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău.
[16] Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne;
[17] Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra.
[18] Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat.
[19] Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău.
[20] " Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: ""Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ"".
[21] " Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte.
[22] Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit?
[23] Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit?