[1] Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
[2] Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui.
[3] Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi.
[4] Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui.
[5] Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete.
[6] Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este.
[7] Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
[8] Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
[9] (Un psalm al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi i-a dat drumul şi s-a dus.) Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.