[1] " Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele.
[2] " Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: ""Pururea rătăcesc cu inima"".
[3] "" Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: ""Nu vor intra întru odihna Mea"".
[4] " (O cântare a lui David, când s-a zidit casa, după robie. La Evrei fără titlu.) Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul.
[5] Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui.
[6] Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui;
[7] Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii.
[8] Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.
[9] Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui.
[10] Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui.
[11] Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui.
[12] Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit,
[13] Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate.
[14] Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele.
[15] Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.
[16] Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.