[1] Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
[2] Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
[3] Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului Tău!
[4] Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor.
[5] Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.
[6] Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.
[7] (Mai-marelui cântăreţilor; fiilor lui Core.) Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
[8] Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
[9] Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale.
[10] Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi.
[11] Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
[12] Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine.
[13] Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
[14] Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul.
[15] Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru.
[16] Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
[17] Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.
[18] Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său;
[19] Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.
[20] (Un psalm al lui David; o rugăciune.) Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
[21] Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
[22] Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua.
[23] Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
[24] Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
[25] Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.
[26] În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
[27] Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
[28] Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.