[1] " Să nu zică întru inimile lor: ""Bine, bine, sufletului nostru"", nici să zică: ""L-am înghiţit pe el"".
[2] " Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea.
[3] " Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: ""Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!""
[4] " Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.
[5] (Un psalm al lui David, robul Domnului; mai-marelui cântăreţilor.) Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu.
[6] El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o.
[7] Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să facă bine.
[8] Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât.