[1] Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale.
[2] Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.
[3] Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
[4] Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
[5] Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia.
[6] Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
[7] Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
[8] Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
[9] În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
[10] Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem.
[11] Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori.
[12] Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său.
[13] Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul,
[14] Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui
[15] Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte.
[16] Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui.
[17] Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceţi voia Lui.
[18] Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.