[1] Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
[2] Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
[3] La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
[4] Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
[5] Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
[6] Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
[7] Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
[8] De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
[9] De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
[10] Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
[11] Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
[12] Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
[13] Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
[14] Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
[15] Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
[16] Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
[17] Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
[18] Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
[19] Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
[20] Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
[21] Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
[22] Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
[23] Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
[24] Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
[25] Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
[26] Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
[27] Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
[28] Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
[29] Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.