[1] Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
[2] (Un psalm al lui David.) Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine;
[3] Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu;
[4] " Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: ""Mântuirea ta sunt Eu!""
[5] " Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine.
[6] Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească.
[7] Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească.
[8] Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu.
[9] Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă.
[10] Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui.
[11] Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el.
[12] S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat.
[13] Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu.
[14] Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.
[15] Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit.
[16] Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit.
[17] M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor.
[18] Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea.