[1] Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
[2] În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic.
[3] Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut.
[4] Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine.
[5] " Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: ""Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?""
[6] "" Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. Când îmi ziceau mie în toate zilele: ""Unde este Dumnezeul tău?""
[7] " Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
[8] (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă.
[9] Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu?
[10] Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale.
[11] Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele; lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
[12] Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.
[13] (Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelegere.) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult.