[1] Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste.
[2] Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge.
[3] Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin,
[4] Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor.
[5] Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o;
[6] Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
[7] Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac.
[8] Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor.
[9] De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa.
[10] Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.
[11] (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
[12] Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului.