[1] Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău,
[2] Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi,
[3] Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună,
[4] De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase,
[5] De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate,
[6] Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe.
[7] Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare,
[8] Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei,
[9] Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad;
[10] Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi niciunul nu mai află cărările vieţii.
[11] Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi,
[12] Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el;
[13] Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.
[14] Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele,
[15] Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire îi se vor adăuga.
[16] Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale;
[17] Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
[18] Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.
[19] Pe toate căile tale gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale.
[20] Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău;
[21] Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale.