[1] Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime.
[2] Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine.
[3] În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
[4] Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău.
[5] Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu.
[6] Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule.
[7] Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta.
[8] Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu.
[9] În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul;
[10] În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul?
[11] În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale,
[12] Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
[13] (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Să nu strici! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră.) Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
[14] Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
[15] Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.
[16] Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.
[17] Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
[18] Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
[19] Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.
[20] Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
[21] Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi Ţie între neamuri,
[22] Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.